TVR Cluj_Stiinta si Cunoastere_Ep167 Interviu cu Daniel Dennett

Cristian Muresanu Stiinta si Cunoastere

Daniel Dennett, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai filozofiei minţii care a vizitat de două ori România, prima dată în 1990, imediat după Revoluţie iar a doua oară în vara anului 2011 când I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Bucureşti. Daniel Dennett este profesor de filosofie la Universitatea Tufts, Massachusetts şi director al Centrului de Studii Cognitive. S-a remarcat prin contribuţii fundamentale în filosofia contemporană, în domenii precum filosofia ştiinţei, ştiinţele cognitive, filosofia minţii, şi teoria evoluţionistă. Pe parcursul studiilor, Daniel Dennett a avut ocazia să-i întâlnească şi să lucreze cu unii dintre cei mai influenţi filosofi şi logicieni americani ai secolului al XX-lea. În 1963, şi-a luat diploma în filosofie la Universitatea Harvard. În cariera sa academică, a ocupat succesiv diferite poziţii la universităţi prestigioase precum: California, Harvard şi Oxford. Din 1975 este profesor la Universitatea Tufts. A publicat numeroase cărţi, pe diverse teme, de la religie la evoluţie şi la cunoaştere. Printre cele mai importante lucrări amintim: Conţinut şi Conştiinţă, Eseu filosofic despre minte şi psihologie, Conştiinţa Explicată, Feluri de minţi, Creierul copiilor: eseu despre configurarea minţilor şi Evoluţia Libertăţii. Daniel Dennett face parte dintre susţinătorii orientării evoluţioniste în înţelegerea gândirii şi a comportamentului uman. Multe dintre ideile sale fac parte din avangarda filosofiei minţii şi dau naştere la controverse şi modele alternative de explicaţie. El este un susţinător al modelului neuro-computaţional al minţii umane, considerând că liberul arbitru poate co-exista cu determinismul cognitiv. Celor care nu aderă prea bine la această teorie le răspunde prin, citez: “dacă oamenii sunt convinşi că nu există liber arbitru, atunci ei ar putea crede că responsabilitatea este un mit”. Daniel Dennett mai adăuga faptul că, dacă individul nu deţine controlul conştient asupra acţiunilor sale, orice atribuire a vinovăţiei legale sau morale devine problematică. Aşa cum declara în timpul cuvântării omagiale, filosofia trebuie să ridice mănuşa provocărilor la intersecţia dintre etică şi ştiinţă.
Am avut parte şi de data aceasta de o calitate foarte bună a imaginii şi sunetului… dar dincolo de aspectul tehnic, discuţia cu Daniel Dennett, concepută în baza a 22 de întrebări, mi-a adus noi înţelegeri asupra vieţii şi gândirii umane… parcurgând etape ale evoluţiei gândirii umane din timpuri străvechi până în prezent, alături de evoluţia comportamentului social şi mai mult, am lămurit un aspect deseori confuz legat de Darwinism şi anume faptul că unii au crezut multă vreme că teoria evoluţionistă a lui Darwin s-ar regăsi la nivel social la fel ca în regnul animal şi atunci din acest motiv ar considera darwinsimul ca fiind dăunător societăţii şi ştiinţei dar Darwin nu a afirmat nicăieri faptul că societatea umană s-ar supune sau ar trebui să se supună unei legi drastice de selecţie a celui mai adaptat, deoarece aflându-ne pe un alt nivel de evoluţie decât animalele, societatea umană poate evolua pe baze raţionale şi cooperante. Există nuanţe între ceea ce spunea Lamarck (şi anume că comportamentele s-ar transmite genetic – ceea ce nu e adevărat, ele se transmit memetic adică prin meme), ceea ce ne transmite profesorul Dennett, ceea ce mi-a explicat Howard Bloom şi ceea ce spunea Bruce Lipton în interviul de anul trecut. Trebuie să adaug faptul că spre deosebire de Lawrence Krauss, profesorul Dennett explică fenomenul religios cu totul altfel şi consideră că religia poate face parte din curricula şcolară, în anumite condiţii de prezentare şi predare nondogmatice pe care le au şi celelalte materii de studiu, subliniind faptul că orele de religie pot fi deasemenea dedicate cu succes prezentării unui bagaj cultural inedit precum muzică, artă, istoria religiilor şi toată lumea ar avea de câştigat.

În expunerile sale, profesorul Dennett explică celor curioşi şi neîncrezători următoarele: “Există un suflet. Este alcătuit din 100 de trilioane de celule şi nimic altceva. Iar aceasta e bine, pentru că suntem mecanisme biologice formidabile.” Îmi place să închei şi o să repet ceea ce am spus la finalul uneia din emisiunile trecute, şi anume: Ştiinţa este o cunoaştere aranjată şi clasificată în conformitate cu adevărul, faptele şi legile generale ale naturii. Ştiinţa de fapt este cel mai bine definită ca o căutare atentă, disciplinată, logică, de cunoştinţe despre toate aspectele universului, obţinute prin examinarea celor mai bune dovezi disponibile şi este întotdeauna supusă unor operaţiuni de corecţie şi îmbunătăţire pe baza descoperirii unor dovezi mai bune.

Source